Friday, 1 June 2012

Când Dumnezeu coordonează o tabără

Îmi este greu să scriu despre tabără; şi asta din cauză că prin cuvinte nu voi putea oglindi nici pe departe ceea ce s-a întâmplat în Avoca. Este una dintre puţinele ocazii în care simt că nu o să am cuvinte destul de calitative ca să redau altora cât de cât despre experienţele divine desfăşurate printre tineri în Co.Wicklow.
În premieră în cei cinci ani de tabere ,,Tânăr Pur” am avut o perioadă de patru zile în care ne-am bucurat de peisaj, vreme, părtăşii, jocuri şi activităţi. Dar acestea nu se pot compara cu ceea ce a fost în timpul programelor, noptii de rugăciune şi stăruinţă. Tema ,,SEMNAL MAXIM” a prins contur sub ochii noştri.

Ne-am rugat mult în mai. Am pregătit tabăra cu multe zile de post. Dintre acestea cea mai frumoasă a fost ziua de joi. Am postit cu toţii iar masa de seară am servit-o acolo în munte.
Tot ceea ce am facut noi a fost puţin. Însă Dumnezeu nu a rămas indiferent . A dat mult peste aşteptările noastre ale fiecăruia în parte. Tineri aflaţi la prima tabără şi la prima experienţă între astfel de creştini se rugau şi se închinau cu nimic mai prejos decât cei mai devotaţi. Pe alţii îi cunoşteam de luni şi ani insensibili şi fără nici o tragere înspre rugăciune. Acolo pentu prima data au plâns, au strigat şi au ridicat mâna înspre Cel ce o poate apuca.
A fost una dintre puţinele dăţi în care am văzut clar că nu e vorba deloc de un efort uman ci cu adevărat de prezenţa divină; pentru că nimeni nu poate simula sau orchestra aşa ceva. Dumnezeu a făcut în aşa fel încât totul demonstra că El era în spatele evenimentelor şi oricum nimănui nu-i trecea prin minte altceva decât că Dumnezeu se coborase într-un mod real şi simţit de fiecare. Dovada prezenţei divine era ca totul se întâmplă parcă fără nici un efort susţinut al nostru.
Duminică seara în Betania am cantat cu toţii ,,Dumnezeu Mare”. În viaţa mea nu am văzut vreun grup să cânte aşa cutremurător. Instrumentele sunau, vocile se înălţau, mâinile se ridicau şi feţele radiau de bucuria întâlnirii cu Creatorul.Mă înfior chiar şi uitându-mă la acea înregistrare. Am vorbit cu părinţi care nu şi-au mai recunoscut copiii după revenirea din tabără. Alţii au confirmat că nu s-au mai întâlnit niciodata cu aşa ceva.
Dumnezeul nostru e mare. Am realizat că raiul nu e altceva decât locul unde şi El e prezent; în Avoca a fost…
Rămâne acum sa ne păstrăm Semnalul Maxim şi plinătatea Duhului.
Adi Pop

No comments:

Post a Comment